joi, 29 aprilie 2010

Reteta de revenire din criza ca e la moda

Atunci cand esti la pamant, da-ti un picior in partea dorsala si ridica-te. Daca te vede cineva pe jos, o sa te ocoleasca de parca ai fi un betiv, nimeni nu-ti va acorda o mana de ajutor, nici macar nu te va intreba daca ai patit ceva sau esti doar beat mort. Atunci, cel mai simplu si mai sigur mod de a te trezi din aceasta stare de "mie nu-mi merge nimic", "eu nu mai pot", este sa iti spui in fiecare zi, pana ajungi sa crezi, maine va fi mai bine. Trebuie sa fie mai bine. Va veni si soarele pe strada mea pana la urma. Tot secretul consta in a nu ceda. Pentru ca nimeni nu are doar "succesuri", mai avem si esecuri, pentru ca daca viata ar fi doar roz, ni s-ar mai apleca. Nu ca nu ne-am dori mai mult roz, dar probabil ca acel gri de zi cu zi face rozul mai intens.

marți, 27 aprilie 2010

1,2,3,4,5,6,7

Nu invat acum sa numar, nicio grija. E doar un sir de coincidente dak e sa ne luam dupa nnumerologie. 2010, 23. 04. Daca e sa reducem anul la 1, ziua de 23, adik 2 si 3 si luna a 4-a. A cincea zi din saptamana pentru ca se intampla vineri, daca numeri cate litere are vineri sunt 6, iar saptamana din an a fost saptamana 16, adica 1+6 = 7. Acesta a fost un exercitiu pentru a tine mai usor minte ziua cand mai multi ne-am semnat "sentinta", adica mai pe intelesul tuturor, preavizul. Suntem o suma de cifre si evenimente ce de fapt se succed si au legaturi nebanuite? Aceste revelatii numerologice provin de la cumnata mea, nu pot sa-mi insusesc descoperirea, dar i-am promis ca o sa dezbat subiectul. Si uite ca imi fac datoria si postez. Imi place sa cred ca totusi avem liberul arbitru in viata si ca deciziile pe care le luam sunt suma gandirii noastre de la acel moment, dar ma mai "sageata" cate un gand si ma gandesc ca poate fiecare pas al nostru e de fapt dinainte calculat si fiecare ajunge la un final care nu ii este cunoscut in timpul vietii, dar pe parcurs ni se mai da cate un "hint" ca totusi nu ne apartin deciziile, sau nu in totalitate. Si atunci, sa numar sau sa zic bogda proste ca am scapat si sa ma gandesc ca atunci cand o usa se inchide, macar o alta fereastra se deschide?
Eu astept fereastra.

marți, 20 aprilie 2010

Aceasta nu e o gluma

Am fost weekendul care tocmai s-a incheiat intr-un oras, nu importa care. Am iesit la o plimbare cu sotul meu. Am gasit o terasa cu umbra si liniste, pe o strada pietonala. Am intrat si am comandat cate o cafea. Eram singurii clienti din acel local. Pana ne-a adus comanda, au mai intrat cateva cupluri, o batranica ce nu era de pe meleaguri romanesti (a avut niscaiva dificultati in a cere o cafea, dar pana la urma i s-a adus ceea ce a cerut). Stateam si ma minunam, dar nu am zis nimic. Ne-am savurat bauturile si apoi am pornit incet spre locul unde eram cazati. A trecut seara cu o nunta, despre care nu voi vorbi aici, nu acesta este subiectul. A doua zi, am mers din nou la plimmbare, pe aceeasi alee pietonala. Am mers de data aceasta la o alta terasa unde mai era un cuplu. Nu eram singuri dar nici prea multi clienti nu se aratau. Am comandat de mancare si pana sa incepem sa mancam, s-a umplut terasa. I-am spus atunci sotului meu ca avem probabil o forta invizibila de a atrage clienti. I-am enumerat o alta intamplare din luna noastra de miere, apoi inca cateva, plus cea din ziua precedenta si cea din ziua de duminica. Sa fie oare o coincidenta? M-am gandit sa inventez un alt fel de job, acela de "atragere" a clientelei in diferite localuri. In schimbul a... nu stiu ce, inca ma gandesc la asta :):):).

vineri, 9 aprilie 2010

In lipsa...

 Cautam inspiratie din carti, cautam raspunsuri de la altii mai invatati, apoi am citit din Sartre. 
"Cultura nu salveaza nimic si pe nimeni, nu justifica nimic. Dar este un produs al omului: acesta se proiecteaza in ea, se recunoaste in ea; numai aceasta oglinda critica ii reflecta imaginea". 
Cuvintele mele devin de prisos, cautarile mele nu isi gasesc raspunsul, nu azi. Maine e o noua zi, poate maine se va schimba ceva... 

miercuri, 7 aprilie 2010

Romanul, specie nicidecum pe cale de disparitie sau Prietenul la nevoie se cunoaste

Aparent nicio legatura, dar totusi exista. De ce? Pai romanul stie intotdeauna sa se "descurce". Asta e clar, ghilimelele sunt bine puse acolo, pentru ca celor mai multi dintre noi (ma includ aici doar pentru ca sunt romanca!) ne place sa ''ciupim" cate putin de ici, de colo, sa mai traim si noi de pe o zi pe alta. Cati se gandesc la THE BIG PICTURE? Cati se gandesc ca pentru a putea sa faci ceva care dureaza, trebuie sa investeti timp, bani si poate si putin din sufletul nostru? Nu, daca se poate cu efort putin sa dam tunuri, e perfect. Cum sa mearga ceva in tara asta cand toti asteptam sa "pice para malaiata in gura lui Natafleata"? Cum sa te astepti sa faci ceva cand chiar cel pe care il consideri prieten iti intoarce spatele (asta in cel mai bun caz, ca s-ar putea chiar sa-ti puna si bete in roate), moare de ciuda ca tu ai avut tupeul sa intreprinzi ceva, sau macar ai incercat. Si atunci, cine iti e cu adevarat prieten? Acel strain pe care poate l-ai salutat de 2-3 ori in viata ta si care te ajuta cum poate, sau iti da o idee, sau acel "prieten" care ti-a fost alaturi la "petrecere si voie buna"? Acest articol nu e un atac decat la persoanele care se simt, cei care nu se simt, nici macar nu are rost sa-mi bat capul cu ele. Am luat o doza de ironie zilele astea, probabil mi se trage de la prea mult stat in casa. A, nu jubilati, stau in casa pentru ca am treaba, nu ca ma plictisesc. Si, fie ei prieteni sau necunoscuti, eu tot o sa-mi urmez drumul meu in viata. Pentru ca numai eu pot spune stop, nimeni altul. 
Am aflat un secret, deci pot spune ca viata mea e mai bogata in experiente de viata. Care e secretul? Sa las pe fiecare de banii lui ca vorba aceea: "Fiecare pasare pe limba ei moare". Foarte adevarat si mai interesant e ca de multe ori mi-a fost dat sa vad cum "moare pasarea aia". O seara pozitiva, cum ar spune cineva.

marți, 6 aprilie 2010

Trebuie sa tin capul la suprafata, sa ma concentrez asupra lucrurilor importante

O replica dintr-un film. Nu o sa spun numele, pentru ca nu asta e relevant, nu pentru asta am inceput sa scriu. M-a pus pe ganduri "sa ma concentrez asupra lucrurilor importante". Care ar fi acelea? Care ar fi lucrurile importante din viata unui om? Sau cum stabileste cineva ce e important si ce nu? E importanta dragostea? Poate, pentru unii DA, pentru altii dragoste inseamna o situatie confortabila. O cariera? Care e cariera perfecta? Poti spune cu mana pe inima ca ceea ce ai ales in viata te satisface si iti da impliniri chiar daca nu materiale, macar spirituale? Si daca nu ai impliniri materiale, pentru ca doar de, si dragostea trece prin stomac, atunci traiesti in mizeria culturala de zi cu zi? Stai perplex in fata tv-ului si plangi ca o muierusca la vreo telenovela (no offense, nu fac aluzie la nimeni) sau iei atitudine, te plangi ca nu ai nimic, ca vecinul e mai instarit gandindu-te ca sigur a "furat" sau a avut ceva "afaceri" necurate de are casoiul ala si Merzanul parcat. Dar tu nu stii de fapt cate ore lucreaza, cati sefi il f*** in c*** pentru toate cele la care ravnesti tu. El poate s-a luptat pentru lucrurile importante, el a stiut care i-au fost prioritatile, sau pur si simplu, nu-i asa, ca sa te lamentezi tu in continuare, s-a nascut sub o stea norocoasa. 
WAKE UP natiune, nu exista asa ceva, nu exista feti frumosi si Ilene Cosanziene. Exista doar dorinta de a face ceva, de a nu ne mai lasa calcati in picioare de toti incultii si ratatii care au bani dar minte ioc, de toate buzatele si pitzi pe care daca le intrebi ce carte a citit in ultima vreme, iti spune ca ea nu are timp sa citeasca, e prea ocupata cu mondenitatile. 
Dar sa revin asupra subiectului, lucrurile importante sunt, de fapt ceea ce ne stabilim noi ca e important. Acum nu ai decat sa te gandesti ce e important pentru tine, dar nu uita sa te gandesti cu bataie lunga.

Celei mai speciale persoane din viata mea

Dragostea e ca o floare. De ea trebuie sa aibe grija doi oameni. Totul depinde de fiecare dintre ei. Cateodata o pui la lumina si se deschide, alteori la intuneric si se usuca. Uneori o uzi cu apa dulce si e stralucitoare, alteori cu apa sarata si se ofileste. Dar samanta e tot in pamant. Iar daca odata a rasarit din samanta aceea o floare, atunci poate sa mai rasara iar, chiar daca s-a uscat. Trebuie doar sa o pui iar la lumina si sa-i dai apa dulce. Si o iei de la inceput.

joi, 1 aprilie 2010

Prietenei mele care m-a trezit cu noapte in cap :)

"Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani...
Dar ce e mai important se conserva: forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panza de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e un punct de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te vie. Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp...
Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine. Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu mai poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata". (Madre Teresa de Calcutta)

Citatul zilei/ Quote of the day

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine isi face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea, cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput, cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca a fi viu cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim. Daca va fi sa te infierbanti, fa-o la soare. Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fisa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
DACA VA FI SA-TI DORESTI SA FII FERICIT, DORESTE-TI IN FIECARE ZI. " Pablo Neruda