miercuri, 7 aprilie 2010

Romanul, specie nicidecum pe cale de disparitie sau Prietenul la nevoie se cunoaste

Aparent nicio legatura, dar totusi exista. De ce? Pai romanul stie intotdeauna sa se "descurce". Asta e clar, ghilimelele sunt bine puse acolo, pentru ca celor mai multi dintre noi (ma includ aici doar pentru ca sunt romanca!) ne place sa ''ciupim" cate putin de ici, de colo, sa mai traim si noi de pe o zi pe alta. Cati se gandesc la THE BIG PICTURE? Cati se gandesc ca pentru a putea sa faci ceva care dureaza, trebuie sa investeti timp, bani si poate si putin din sufletul nostru? Nu, daca se poate cu efort putin sa dam tunuri, e perfect. Cum sa mearga ceva in tara asta cand toti asteptam sa "pice para malaiata in gura lui Natafleata"? Cum sa te astepti sa faci ceva cand chiar cel pe care il consideri prieten iti intoarce spatele (asta in cel mai bun caz, ca s-ar putea chiar sa-ti puna si bete in roate), moare de ciuda ca tu ai avut tupeul sa intreprinzi ceva, sau macar ai incercat. Si atunci, cine iti e cu adevarat prieten? Acel strain pe care poate l-ai salutat de 2-3 ori in viata ta si care te ajuta cum poate, sau iti da o idee, sau acel "prieten" care ti-a fost alaturi la "petrecere si voie buna"? Acest articol nu e un atac decat la persoanele care se simt, cei care nu se simt, nici macar nu are rost sa-mi bat capul cu ele. Am luat o doza de ironie zilele astea, probabil mi se trage de la prea mult stat in casa. A, nu jubilati, stau in casa pentru ca am treaba, nu ca ma plictisesc. Si, fie ei prieteni sau necunoscuti, eu tot o sa-mi urmez drumul meu in viata. Pentru ca numai eu pot spune stop, nimeni altul. 
Am aflat un secret, deci pot spune ca viata mea e mai bogata in experiente de viata. Care e secretul? Sa las pe fiecare de banii lui ca vorba aceea: "Fiecare pasare pe limba ei moare". Foarte adevarat si mai interesant e ca de multe ori mi-a fost dat sa vad cum "moare pasarea aia". O seara pozitiva, cum ar spune cineva.

Un comentariu: