Aceasta nu e o gluma

Am fost weekendul care tocmai s-a incheiat intr-un oras, nu importa care. Am iesit la o plimbare cu sotul meu. Am gasit o terasa cu umbra si liniste, pe o strada pietonala. Am intrat si am comandat cate o cafea. Eram singurii clienti din acel local. Pana ne-a adus comanda, au mai intrat cateva cupluri, o batranica ce nu era de pe meleaguri romanesti (a avut niscaiva dificultati in a cere o cafea, dar pana la urma i s-a adus ceea ce a cerut). Stateam si ma minunam, dar nu am zis nimic. Ne-am savurat bauturile si apoi am pornit incet spre locul unde eram cazati. A trecut seara cu o nunta, despre care nu voi vorbi aici, nu acesta este subiectul. A doua zi, am mers din nou la plimmbare, pe aceeasi alee pietonala. Am mers de data aceasta la o alta terasa unde mai era un cuplu. Nu eram singuri dar nici prea multi clienti nu se aratau. Am comandat de mancare si pana sa incepem sa mancam, s-a umplut terasa. I-am spus atunci sotului meu ca avem probabil o forta invizibila de a atrage clienti. I-am enumerat o alta intamplare din luna noastra de miere, apoi inca cateva, plus cea din ziua precedenta si cea din ziua de duminica. Sa fie oare o coincidenta? M-am gandit sa inventez un alt fel de job, acela de "atragere" a clientelei in diferite localuri. In schimbul a... nu stiu ce, inca ma gandesc la asta :):):).